Prognostic în autism cu dizabilitate intelectuală

Prognosticul în autismul asociat cu dizabilitate intelectuală este unul complex și depinde de interacțiunea dintre severitatea simptomelor specifice autismului și gradul de afectare a funcțiilor cognitive.

Conform literaturii de specialitate, principalele aspecte care influențează prognosticul în aceste cazuri sunt:

1. Dinamica coeficientului de inteligență (QI)

Prognosticul este strâns legat de evoluția nivelului de inteligență, care poate urma mai multe traiectorii:

• Tipul emergent: Se caracterizează printr-un QI în creștere pe parcursul dezvoltării, ceea ce oferă un prognostic mai favorabil.
• Tipul static: Coeficientul de inteligență se menține constant, evoluția fiind liniară, dar limitată de plafonul intelectual.
• Tipul regresiv: Se observă o scădere a QI-ului și o deteriorare a funcțiilor deja achiziționate, având cel mai rezervat prognostic.

2. Factorul cronologic și intervenția timpurie

• Perioada critică: Dacă anomaliile de dezvoltare apar în ontogeneza timpurie (până la încheierea mielinizării fibrelor nervoase), tulburările sunt adesea inevitabile.
• Recuperarea prin învățare: Activitatea de recuperare trebuie începută cât mai devreme posibil pentru a fi eficientă. Gravitatea deficienței finale depinde masiv de momentul în care s-au instituit leziunile și de modul în care acestea influențează creșterea ulterioară a creierului.+1

3. Capacitatea de adaptare și limbajul

• Comportamentul adaptativ: Diagnosticul și prognosticul se bazează nu doar pe testele de inteligență, ci și pe evaluarea comportamentului adaptativ (funcționarea în viața de zi cu zi).
• Dezvoltarea comunicării: Întârzierea în apariția limbajului este un marker important. La copiii cu deficiențe, utilizarea propoziției poate apărea mult mai târziu decât la copiii cu dezvoltare tipică (de exemplu, la 3 ani față de 1,7 ani).

4. Factori ce pot altera evaluarea și evoluția

Prognosticul poate fi influențat (și uneori subestimat în timpul evaluărilor) de factori asociați precum:

• Stresul, oboseala sau angoasa subiectului în timpul testării.
• Prezența unor suferințe somatice sau carențe nutriționale.
• Etiologia complexă (infecții materne, cauze genetice sau leziuni ale sistemului nervos central).+1

În concluzie, deși prezența unei dizabilități intelectuale adaugă un grad de severitate tabloului clinic al autismului, neuroplasticitatea (click link articol) permite obținerea unor progrese prin intervenții psihopedagogice de tip formativ-compensator, adaptate nivelului real de dezvoltare al copilului.

Bibibliografie: „Bazele defectologiei” Buică Cristian, „Copilul deficient mental” Ciumăgeanu, ICD-11, „Marele dicționar al bolilor și afecțiunilor” Jaques Martel,  „Psihopedagogia specială integrată” Constantin Păunescu, Ionel Mușu, „Psihopedagogie specială - Titularizare 2023”