Corelația dintre mișcare și autism

Ca ființe umane, am fost întotdeauna activi din punct de vedere fizic, până cu doar puțin timp în urmă. Tehnologia modernă ne-a oferit privilegiul unei existențe sedentare. Dar timp de milioane de ani, genomul nostru a evoluat într-un mediu de provocări fizice continue, în căutarea hranei. De fapt, genomul nostru se așteaptă la exercițiu fizic frecvent. Dar, din nefericire, prea puțini dintre noi, inclusiv copii noștri, respectă această necesitate în zilele noastre.

Se pare că suntem proiectați pentru a fi atleți, astfel încât să putem trăi suficient. Ceea ce înseamnă că selecția naturală a împins oamenii din vechime să evolueze astfel încât să devină ființe extrem de agile. Multă vreme, știința nu a putut explica de ce creierele noastre s-au mărit atât. În lumina ultimelor cercetări, datorăm extraordinarele noastre creiere nevoii de a gândi și nevoii de a alerga.

Beneficiind de o capacitate amplificată de a gândi, a raționa și planifica, ființele umane din vechime au fost în măsură apoi să-și perfecționeze deprinderile de care aveau nevoie pentru a supraviețui, a vâna și a ucide prada. Au beneficiat de un feedback pozitiv, faptul că erau în mișcare îi făcea mai isteți, iar mințile mai ascuțite, la rândul lor, le permiteau să rămână în mișcare și să se miște mai eficient. În timp ființele umane au căpătat o gândire mai complexă și capacitatea de a inventa lucruri.

Concluzia este că, dacă activitatea fizică ne-a ajutat în dezvoltarea creierului pe care îl folosim astăzi, atunci nu greșim dacă afirmăm că avem nevoie de efort fizic pentru a menține în formă aceste creiere.

Ultimele descoperiri, care explică rolul activității fizice în protecția și menținerea funcției creierului, sunt surprinzătoare. Se rezumă la cinci beneficii principale, ține sub control inflamația, crește sensibilitatea la insulină, contribuie la un control mai bun al glicemiei și crește nivelurile de BDNF.

Rezultatele au arătat că cei care au fost activi aveau un număr semnificativ mai mare de noi neuroni în zonele cheie ale creierului, cum ar fi hipocampul, comparativ cu cei care nu au făcut mișcare.

Acest rezultat ne sugerează că activitatea fizică ar putea sprijini dezvoltarea creierului în rândul copiilor cu autism. Indiferent de forma de activitate, avem suficiente dovezi pentru a afirma cu tărie că exercițiul fizic nu trebuie să fie epuizant ca să fie eficient pentru creier.

Odată înțeleasă legătura dintre BDNF și exercițiul fizic, cercetătorii au studiat efectele activității fizice asupra copiilor predispuși la autism sau care deja suferă de autism.

S-a constatat că acei copii care au practicat exerciții fizice timp de 24 de săptămâni au prezentat îmbunătățiri semnificative la evaluările memoriei, abilităților de învățare, atenției și funcțiilor cognitive, comparativ cu grupul de control.

Efecte multiple converg atunci când corpul este angrenat în activitate fizică. Unul dintre cele mai importante efecte este că exercițiul acționează ca un puternic antiinflamator, activând genele care ajută la reducerea inflamației.

Cercetătorii au demonstrat, prin multiple studii, că proteina C reactivă – un marker al inflamației, frecvent utilizat în laboratoare – este mai scăzută în rândul copiilor care urmează o rutină de exerciții fizice.

Dr. Buchman a formulat clar în concluziile sale faptul că nu putem subestima puterea activităților simple. Chiar și cele mai simple activități din viața de zi cu zi pot aduce beneficii semnificative pentru protecția creierului, începând de la vârste fragede.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul unui medic sau specialist. Pentru recomandări personalizate, consultați un profesionist din domeniul sănătății.