Ce ne spune Știința despre Inflamații, Gluten și Autism

Mănâncă-ți legumele. Spală-te pe dinți. Transpiră din când în când. Odihnește-te cât se poate de mult. Nu fuma. Râzi mai mult. Există anumite principii de bază referitoare la sănătate, care sunt cât se poate de logice și pe care știm cu toții că trebuie să le acceptăm în mod obișnuit. Dar atunci când vine vorba să ne menținem sănătatea cerebrală și facultățile mintale, avem tendința să considerăm că nu depinde de noi. Ne-am obișnuit să clasificăm afecțiunile cerebrale separat de alte boli.

Unde vreau să ajung cu asta? Știm acum că genele noastre determină nu numai modul în care prelucrăm alimentele, ci, mai important, și modul în care reacționăm la alimentele pe care le consumăm. Mai departe de orice alt beneficiu care ne aduc alimentele, înțelegem acum că sunt și un modulator epigenetic puternic.

Ce a apărut într-un studiu mai recent este că, bebelușii născuți de femei care au sensibilitate la gluten prezintă un risc de autism si alte tulburări psihice, într-o etapă ulterioară a vieții. Este într-adevăr o descoperire pe care trebuie să o cunoască toate viitoarele mame.

Dar ce știm noi despre gluten? În primul rând, glutenul este alcătuit din două grupuri principale de proteine, gluteine și gliadine. O persoană poate fi sensibilă la oricare dintre aceste proteine.

Oricare dintre acestea poate genera o reacție de sensibilitate care duce la inflamație. Iar inflamația poate fi cauza multor tulburări cerebrale, și se poate instala atunci când sistemul imunitar reacționează la o substanță din organism.

Când anticorpii sistemului imunitar vin în contact cu o proteină sau un antigen la care o persoană alergică, este provocată o cascadă inflamatorie, care eliberează substanțe chimice dăunătoare, citokinele.

Așa stând lucrurile nu este de mirare că se observă niveluri ridicate de citokine în afecțiunile Alzheimer, Parkinson, scleroză multiplă și chiar și în autism.

De exemplu, Dr. Rodney Ford, de la Clinica Pediatrică de Gastroenterologie și Alergie, în articolul său din 2009, intitulat ”

Sindromul glutenului: o maladie neurologică”. Spune că, problema fundamentală cu glutenul este ”interfața sa cu rețelele neuronale... glutenul este legat de afectarea neurologică a pacienților, pe fondul evidențierii existenței bolii celiace”.

Am putea pune în legătură sensibilitatea la gluten cu unele dintre cele mai neînțelese afecțiuni ale creierului, ale căror cauze le scapă doctorilor de milenii, ca de exemplu, schizofrenia, epilepsia, depresia, tulburarea bipolară, autismul și ADHD.

Dar nu este totul gri, există ceva pe nume ”factor neurotrofic derivat din creier” sau BDNF.

BDNF joacă un rol esențial în crearea de noi neuroni. Dar, dincolo de rolul său în neurogeneză, BDNF protejează neuronii existenți, asigurându-le posibilitatea de supraviețuire, stimulând în același timp formarea sinapselor. Asigură legătura dintre un neuron și altul, un proces vital pentru o funcționare optimă a creierului.

Studiile au demonstrat existența unor niveluri reduse de BDNF în cazul pacienților cu Alzheimer, ceea ce, pe baza modului de înțelegere a funcționării BDNF, nu ar trebui să fie o surpriză.

Mai surprinzătoare este asocierea BDNF cu o varietate de afecțiuni neurologice, inclusiv epilepsia, depresia, schizofrenia, tulburarea obsesiv-compulsivă și autismul.

Înțelegem acum foarte bine factorii care influențează ADN-ul nostru în producerea de BDNF.

Și, din fericire, putem controla acești factori. Gena care declanșează BDNF este activată de o sumedenie de aspecte ale stilului de viață, inclusiv de exercițiile fizice.

Pe lângă acestea, mai reiese din studii că până la 45% dintre persoanele care au tulburări de spectru autist (TSA) au probleme gastrointestinale. Deși nu toate simptomele gastrointestinale în cazul TSA sunt o consecință a bolii celiace, datele indică preponderența bolii celiace în cazurile pediatrice de autism, în comparație cu populația pediatrică, în general.

Dar, ce e cel mai important, poate fi tratat autismul prin alimentație fără gluten? Cel puțin 1 din 150 de copii născuți astăzi vor dezvolta o formă a acestei afecțiuni dintr-un spectru larg.

O tulburare neurologică ce apare de obicei când copilul are trei ani, autismul afectează dezvoltarea socială și competențele de comunicare.

Oamenii de știință încearcă să înțeleagă cauzele exacte ale autismului, a cărui origine este genetică și, deopotrivă, determinată de mediu. Se studiază o serie de factori de risc, printre care se numără cei genetici, infecțioși, metabolici, nutriționali și de mediu.

Știm că nu există un tratament miraculos pentru autism, așa cum nu există pentru schizofrenie sau tulburările bipolare. Aceste boli ale creierului sunt total diferite, dar toate au în comun o caracteristică fundamentală, inflamația, care în parte, ar putea fi rezultatul sensibilității la alimente. Chiar dacă rămâne o temă de dezbatere, unele persoane care suferă de autism răspund pozitiv la eliminarea glutenului din alimentație.

Din păcate, ne lipsesc cercetările științifice de referință atât de necesare pentru a face orice fel de conexiuni de ordin concluziv, dar merită să abordăm această temă și să luăm în considerare o serie de implicații logice.

Totuși, ceea ce au într-adevăr în comun, autismul și sensibilitatea la gluten, este o caracteristică fundamentală, inflamația.

La fel cum sensibilitatea la gluten duce la inflamarea intestinelor, autismul este o tulburare inflamatorie a creierului. Este dovedit științific faptul că persoanele autiste au un nivel mai ridicat de citokine inflamatorii în sistem.

Doar din acest motiv, merită să se ia în considerare eficiența reducerii tuturor interacțiunilor anticorp-antigen din organism, inclusiv cele în care este implicat glutenul.

Dar este nevoie de mai multe cercetări pentru a fundamenta aceste teorii, însă putem totuși diminua riscurile de apariție a acestor afecțiuni și să le gestionăm mai bine.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul unui medic sau specialist. Pentru recomandări personalizate, consultați un profesionist din domeniul sănătății.