Autismul și tulburarea deficitului de atenție: avantajele ascunse

Zeci de milioane de copii suferă de ADHD și de autism, iar acest număr crește într-un ritm alarmant. Acest articol este pentru părinții și îngrijitorii copiilor care suferă de ADHD și de autism, oameni care știu cât de frustrant poate fi să încerce să înțeleagă comportamentul copiilor lor, dar și să nu obțină răspunsurile și sprijinul pe care le așteaptă de la lumea exterioară.

Dacă ești familiarizat cu caracteristicile asociate cu ADHD și autismul, știi probabil că aceste condiții depășesc cu mult simpla agitație neastâmpărată din când în când, incapacitatea de a fi atent în anumite momente și dificultățile ocazionale de comunicare.

De asemenea, ai citit și ai auzit probabil despre cele două tipuri de ADHD. Primul este incapacitatea de a fi atent. Acesta este tipul asociat cu expresia clasică: tulburarea deficitului de atenție (ADD). Cele care experimentează mai frecvent acest tip de ADHD sunt fetele.

Tulburarea rămâne adeseori nediagnosticată, observatorii grăbindu-se să le eticheteze pe sărmanele fete care suferă de ea drept neatente sau aeriene. Al doilea tip de ADHD este hiperactivitatea și impulsivitatea. El este mai întâlnit la băieți, deși și fetele pot suferi de această condiție.

Neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea sunt considerate ADHD numai atunci când sunt atât de extreme încât copilul are dificultăți în a funcționa la școală, acasă sau în alte condiții. Dacă simptomele merg cu un singur pas mai departe, ele se încadrează deja în categoria autismului.

Există însă și unele avantaje ale ADHD și ale autismului. Copii care suferă de aceste condiții au adeseori o intuiție foarte mare, pot fi excepțional de creativi, au o capacitate ieșită din comun de a vedea dincolo de suprafața lucrurilor și, deși acest lucru nu este acceptat de perspectiva tradițională asupra bolii, au capacitatea de a-i citi cu ușurință pe oameni.

Adeseori, copiii care suferă de ADHD sau de autism gândesc mai rapid, simt mai profund și sunt mai intuitivi și mai artistici decât ceilalți, în parte și datorită răbdării lor limitate de a acționa în maniera obișnuită.

Adevărul este că ADHD și autismul produc noi generații de copii care vor fi mai bine echipați pentru a rezolva problemele umanității și pentru a-i imprima acesteia un curs mai bun. Prin anii 70 a fost creată o expresie pentru a-i desemna pe acești copii: copiii indigo. Este vorba de copii cu înzestrări cu totul speciale, cum ar fi geniul și intuiția de excepție.

Deși viața copiilor acestora, și a familiilor lor este mai dificilă decât a celorlalți din cauza că sunt diferiți, acest lucru le amplifică totuși șansa de a duce o viață ieșită din comun.

Un pic mai fascinant este faptul că, copiii care suferă de ADHD și de autism își dezvoltă neuroni cerebrali speciali, îndeosebi la nivelul lobului frontal. Aceștia facilitează comunicarea cu ceilalți oameni și capacitățile intuitive de citire a oamenilor (intuirea gândurilor și sentimentelor acestora).

Acest lucru poate părea surprinzător, întrucât copiii care suferă de ADHD și autism pot manifesta calități sociale care îi fac să pară închiși în sine. În realitate, focalizarea lor asupra propriei persoane și asupra intereselor lor personale reprezintă o modalitate de a evita să se simtă copleșiți de abundența de informații pe care le percep de la cei din jur.

Această focalizare ascunde puternica dezvoltare intuitivă a acestor copii.

Lor li se formează neuroni noi nu doar în lobul frontal, ci și în alte părți ale creierului, cum ar fi sistemul limbic, care procesează comportamentele, emoțiile și dorințele. Noii neuroni evoluați sunt ușor de excitat, fapt care explică agitația și celelalte probleme asociate cu ADHD.

Acest lucru este încă și mai adevărat în cazul copiilor autiști, care își formează foarte mulți astfel de neuroni evoluați și adaptabili.

Această dezvoltare accelerată și neobișnuită a creierului explică de ce mulți copii diagnosticați cu ADHD sau autism par să funcționeze pe o frecvență diferită față de cei din jurul lor. De multe ori, ei pot avea interese neobișnuite pentru vârsta lor, preferințe clare pentru anumite domenii și o abilitate impresionantă de a se concentra profund pe ceea ce îi pasionează.

Acest tip de hiperfocalizare este adesea interpretat greșit ca o izolare socială sau o lipsă de flexibilitate, dar în realitate este vorba despre un mecanism de adaptare și un indicator al capacității lor cognitive superioare în acele arii de interes.

Deși provocările nu sunt de neglijat, întârzierile în vorbire, dificultățile în reglarea emoțiilor sau interacțiunile sociale, este esențial ca părinții și îngrijitorii să privească dincolo de simptome și să încerce să vadă potențialul extraordinar care se ascunde în acești copii.

Într-o societate care tinde să pedepsească ceea ce nu înțelege, acești copii au nevoie mai mult decât oricine de sprijin, empatie și un cadru care să le permită să înflorească, nu doar să se „integreze”.

În ultimii ani, știința a început să recunoască ceea ce părinții acestor copii știu deja intuitiv: că diferit nu înseamnă defect. Mulți dintre acești copii vor deveni viitorii inovatori, artiști, vizionari și lideri spirituali ai lumii. Gândirea lor „în afara cutiei”, modul lor atipic de a înțelege lumea și empatia lor profundă pot contribui semnificativ la modelarea unei societăți mai conștiente și mai umane.

Așadar, în loc să ne întrebăm cum putem „corecta” copiii cu ADHD sau autism, poate ar fi momentul să ne întrebăm cum ne putem adapta noi, ca adulți, pentru a le crea spațiul necesar să-și împlinească menirea. Poate că ei nu sunt aici pentru a învăța de la noi cum să fie „normali”, ci pentru a ne învăța pe noi cum să fim mai autentici, mai conștienți și mai conectați cu propria noastră esență.

Poate că adevărata lor „dizabilitate” nu este în interiorul lor, ci în incapacitatea noastră de a-i vedea cu adevărat. Iar atunci când începem să-i privim printr-o lentilă a înțelegerii și a acceptării, realizăm că acești copii nu sunt defecți, ci extraordinari.

Acest articol are scop informativ. Informațiile prezentate se bazează pe surse de specialitate și/sau experiență personală și pot să nu se aplice în mod universal. Pentru recomandări adaptate fiecărui caz în parte, consultați un specialist autorizat.