Autismul și somnul

Înainte de naștere, bebelușul uman își petrece aproape tot timpul într-o stare similară somnului, o bună parte din aceasta semănând cu etapa de somn REM. Somnul REM, este somnul în timpul căruia activitatea cerebrală este aproape identică celei din timpul stării de veghe, care este strâns legată de experiența pe care o numim visat. De asemenea, stadiul REM al somnului are un rol în fortificarea conexiunilor neuronale.

În ultimele două săptămâni de sarcină, fătul își va ridica semnificativ nivelul de consum de somn REM la aproape nouă ore pe zi. În ultima săptămână înainte de naștere, somnul REM ajunge la punctul maxim al întregii vieți: douăsprezece ore pe zi. Cu un apetit aproape imposibil de săturat, fătul uman își dublează astfel foamea de somn REM exact înainte de a veni pe lume.

De ce? Știm că somnul REM este vital pentru facilitarea maturizării creierului. Formarea detaliată a creierului și a părților componente se face în ritm rapid, în timpul trimestrului al doilea și al celui de-al treilea al dezvoltării umane, tocmai intervalul de timp în care cantitățile de somn REM cresc uimitor. Aceasta nu este o coincidență. Somnul REM are rolul unui îngrășământ electric pe durata acestei faze critice de la începutul vieții. Explozii uimitoare de activitate electrică apărute în timpul somnului REM stimulează creșterea din plin a circuitelor neuronale la nivelul întregului creier în dezvoltare, apoi le oferă tuturor un buchet sănătos de componente conectoare la capete: terminațiile sinaptice.

Această etapă a dezvoltării, care îi imprimă creierului cantități uriașe de conexiuni neuronale, se numește sinaptogeneza, pentru că presupune crearea de milioane de legături sau sinapse între neuroni. Prin design planificat, este o primă încercare excesiv de entuziastă în pregătirea infrastructurii creierului. Există multă redundanță, ceea ce duce la posibilitatea de a forma multe, multe potențiale configurații de circuite în interiorul creierului bebelușului odată ce se naște.

Astfel însărcinat cu o asemenea sarcină titanică de proiectarea neuro arhitecturii, nu este de mirare că somnul REM trebuie să domine cea mai mare parte, dacă nu chiar toată, din această formă de viață în dezvoltare timpurie. Acest lucru este valabil pentru toate mamiferele: perioada vieții cu cea mai mare cantitate de somn REM este aceeași etapă în care creierul trece prin cel mai intens proces de construcție.

Este îngrijorător că, dacă deranjați sau împiedicați somnul REM al unui creier în fașă, anterior nașterii sau la puțin timp după, vor apărea consecințe. Privarea puilor de șobolan de somn REM ținea în loc procesul de construcție a acoperișurilor lor neuronale: scoarța cerebrală.

Un creier de bebeluș privat de somn va fi pentru totdeauna un creier insuficient construit.

Și aici trecem la partea interesantă, mai recent s-a demonstrat o legătură între deficitul de somn REM și tulburările din spectrul autist. Autismul, care se manifestă în mai multe forme, este o afecțiune de natură neurologică, apărând devreme în cronologia dezvoltării, de regulă diagnosticat în jurul vârstei de 2-3 ani.

Simptomul principal al autismului este lipsa interacțiunilor sociale. Indivizii care suferă de autism nu comunică și nu interacționează cu alte persoane deloc sau nu cu ușurință și nici cu regularitate.

Deocamdată nu înțelegem exact cauzele autismului, dar în nucleul acestei afecțiuni pare să fie o infrastructură neuronală inadecvată, apărută devreme în procesul de dezvoltare a vieții, mai exact în ceea ce privește formarea și numărul sinapselor, adică o sinaptogeneza anormală. Dezechilibrele conexiunilor sinaptice se observă la toți autiștii: conectivitate excesivă în anumite părți ale creierului și deficiențe în celelalte.

Când și-au dat seama de acestea, oamenii de știință au început să investigheze dacă nu cumva somnul celor care suferă de autism nu este și el atipic. Este. Bebelușii și copiii de vârste fragede care manifestă semne de autism sau care sunt diagnosticați ca fiind autiști nu dorm conform tiparelor normale, nici măcar cantitativ.

Cel mai notabil este deficitul de somn REM. Indivizii autiști înregistrează un deficit cuprins între 30% și 50% în ceea ce privește cantitatea de somn REM de care au parte, raportat la copiii care nu suferă de autism. Considerând rolul pe care îl are somnul REM în formarea masei echilibrate de conexiuni sinaptice în creierul aflat în dezvoltare, există acum un interes aparte pentru a descoperi dacă deficitul de somn REM contribuie sau nu la declanșarea autismului.

Faptul că privarea unui pui de șobolan de somn REM duce la tipare aberante la nivelul conexiunilor neurale sau sinaptogeneza este un aspect curios care merită consemnat. Mai mult, șobolanii privați de somn REM în perioada în care sunt bebeluși ajung să fie retrași și izolați din punct de vedere social la vârsta adolescenței și maturității. Independent de problemele de cauzalitate, urmărirea anomaliilor de somn reprezintă o nouă speranță pentru diagnosticarea cât mai timpurie a autismului.

Ceea ce reiese din toate acestea este că somnul REM nu este opțional în perioada de început a vieții omului, ci obligatoriu. Din păcate, încă nu înțelegem pe deplin care sunt efectele pe termen lung ale întreruperii somnului REM al fătului sau al nou-născutului, fie din cauza stresorilor din exterior, fie prin alte mijloace. Știm doar că blocarea sau scăderea cantității somnului REM în cazul animalelor nou-născute afectează și denaturează dezvoltarea creierului, ceea ce duce la formarea unui adult anormal din punct de vedere social.